Având tradiția unei legi proprii si a unui cod al tăcerii, sau omerta, Mafia rămâne una din cele mai mari nenorociri ale Italiei
Pentru mulți, noțiunea de Mafia evoca imaginile unei lupara, sau focurile de armă atât de des folosite în lumea interlopa siciliană; cadavre pline de sânge și spectatori neputincioși și resemnați. Mafia poate într-o oarecare măsura să-i influențeze pe majoritatea sicilienilor, dar atitudinile locale s-au schimbat profund.
Reacția sicilienilor la uciderea în anul 1992 a celor doi judecători care luptau împotriva Mafiei, Giovanni Falcone si Paolo Borsellino, a dus la slăbirea puterii Mafiei asupra opiniei publice, cea mai importantă arma a sa, a spart vechiul cod al tăcerii, sau omerta. Aceasta, împreuna cu legi stricte și o mai mare fermitate a organelor de poliție, a dus la demascarea fără precedent a crimei organizate.
Pentiti (“penitenții”), după cum sunt numiți dezertorii din cadrul Mafiei, au crescut de la o mana de oameni in anul 1992, când Falcone a fost omorât, la 500, un an mai târziu. Un mare număr de membri incluzându-i și pe “cel mai mare stăpân”, Salvatore “Toto” Riina, Nașul lui Corleone, și acoliții săi, Giovanni Brusca și Leoluca Bagarella, au fost închiși.
Misiunea femeilor
Mafia, odată obsedata de tradiție, se schimbă și ea. În 1995 ea s-a înglodat în datorii, în urma scăderii câștigurilor, dar și datorită creșterii cheltuielilor. Cum cei mai importanți membri ai Mafiei zac în închisori, soțiile lor odată legate de casă, sunt deseori obligate să preia “afacerile de familie”. Dacă ele continua sa mai spele, o fac probabil pentru a spala atât banii, cat și cămășile soților lor.
Pentru a umple golul de putere, un “spirit criminal superior” este bănuit că încearcă să reformeze Mafia, cu ajutorul Cosei Nostra din America, într-o organizație mai tăcuta, secretă și sofisticată, bazată pe “vechile valori ale Mafiei”. Noua generație de gangsteri este probabil la fel de neîndurătoare, atât pe piața bursei de valori, cât și pe străzile orașului Palermo, este înarmata cu un computer și adaptată navigării pe Internet – o nouă cale de spălare a banilor.
Se crede, de asemenea, că Mafia a învățat cum să exploateze cu abilitate fenomenul numit pentitismo, infiltrând dezertorii falși și ticluind dovezile false, cum ar fi aceea a implicării în Mafia a unor figuri ale statului, împreuna cu mărturii autentice. Scopul este acela de a bloca procesele, de a discredita pentitismo-ul și pentru a sădi incertitudine. Confuzia rezultata a îngreunat investigațiile în suspectata implicare a “Celui de-al treilea nivel” sau a unor interese naționale și secrete de prima importanță în campania cu bombe a Mafiei din anii 1992-1993, și a pus sub semnul întrebării legitimitatea și mărturia lui Giovanni Brusca, un pretins pentiti.
Incertitudinea a adus daune proceselor majore bazate pe mărturia unor dezertori, cum ar fi acela al lui Giulio Andreotti, fost prim ministru de 7 ori, acuzat de a fi mafiot. Martorul-cheie al procesului, Baldassare Di Maggio, a fost prins că își continua viata de șef, în timp ce se afla într-un program de protecție al martorilor. Rearestat acum, el este suspectat că a jucat un rol major în formarea Noii Mafii. Pe lângă afaceri cu droguri, jecmăniri și speculații cu proprietăți, activitățile Mafiei includ acum comerțul cu arme nucleare și convenționale, între Estul Europei și Orientul Mijlociu, dar și între alte țări supuse embargoului. Investițiile sunt puse pe prim plan, atât la Moscova, cât și la Palermo.
Originile
Modul de tratare romantic a ceea ce, după cum se poate demonstra, este cea mai mare nenorocire a Italiei și a doua organizație ca mărime a sa, își are fixate originile în vremuri medievale, într-o sectă religioasă misterioasă, ai cărei membri acoperiți cu glugi stăteau la pânda, înarmați cu bâte și săbii, în pasajele subterane ale orașului Palermo.
Unii susțin că cuvântul Mafia a apărut pentru prima data pe la mijlocul anilor 1600, însemnând vrăjitoare; alții spun că cuvântul derivă dintr-un cuvânt dialectal sau de origine arabă, însemnând “protecție”, “suferință” sau “asasin plătit”. Ce este sigur este faptul că Mafia, așa cum o cunoaștem astăzi, a început să apară pe la începutul secolului al XIX-lea, sub forma unor frații, formate în vederea apărării sicilienilor de corupție, de asuprirea străina și de practicile feudale.
Interese criminale s-au infiltrat însa rapid, corupția a devenit mediul preferat, iar cu mult timp înainte frățiile, au început să alimenteze suferința, de care pretindeau că-și apară membrii. Curând, s-a afirmat că judecătorii îi protejează în secret; că nobilii li se alătura. Principalul mod de manifestare a frățiilor era sub forma gabelotti-lor, o organizație a deținătorilor de pământuri, lipsiți adesea de nobilitate, care distribuiau funcțiile, pământurile și păzeau ordinea în zonele rurale.
Suport pentru Garibaldi
Când Garibaldi s-a făcut remarcat în Sicilia prin trupele sale cu cămăși roșii, el a datorat acest lucru membrilor frăției, care l-au sprijinit cu 20.000 de oameni. Despre mulți dintre ei se spune că erau asasini, dornici de a profita de prada obținută într-o asemenea campanie. Alungați apoi de trupele din Torino, ei s-au reorganizat, pentru a se opune redistribuirii către proprietarii de pământuri a aproape 200.000 hectare din pământurile deținute de biserica, în Sicilia.
Aceștia au fost cunoscuți sub numele de “mafioții din agricultură”. Începând cu anul 1838, membrii frățiilor s-au infiltrat în toate compartimentele vieții publice siciliene. După anul 1863, cuvântul Mafia a intrat în limbajul obișnuit mulțumită unei comedii despre viața în închisoare – I Mafiusi della Vicaria – care a umplut teatrele, în acea perioadă. Până în 1875, Mafia se infiltrase deja în familia de Bourbon, din Palermo. Oricărui investigator, care se avânta prea adânc în cercetarea frățiilor i se lua cazul, iar mai apoi era concediat. În același an, cuvântul Mafia a fost pentru prima oară menționat într-un raport al unei comisii parlamentare.
În centrul așa-numitei “Probleme a Sudului”, se afla decăderea economică. Între anii 1872 și primul Război Mondial, sărăcia și înfrângerea uniunilor agricultorilor i-a forțat pe aproape un milion și jumătate de sicilieni sa emigreze. Mulți s-au îndreptat spre America, unde au lansat contrabanda cu băuturi.
În 1952, Mussolini, înspăimântat de importanța pe care o avea Mafia ca stat-surogat, a pornit o campanie de răsturnare a sa. El și-a trimis prefectul pe nume Cesare Mori în Sicilia, acordându-i puteri aproape nelimitate. Până în 1927, tacticile dure ale lui Mori au fost încununate de succes. Denumite “precizia chirurgicala a fascismului”, ele au determinat aruncarea în închisori a mii de persoane și au dus la impunerea stării de asediu, pentru a-i scoate din ascunzători pe șefii Mafiei. Dar Mori era o amenințare la adresa puternicilor mafioți ai agriculturii.
Curând, proprietarii de pământuri din Sicilia au încheiat o afacere profitabilă cu fasciștii și, drept urmare, Mori a părăsit insula. În schimb, mafioții din agricultură au avut grija ca cei mai criminali membri ai Mafiei să fie înlăturați. Ei au obținut o grațiere în anul 1943, când li s-a dat însărcinarea de a pregăti calea invaziei Aliaților. Temându-se de efectele războiului dintre America și Italia, gangsterii italieni au încheiat o înțelegere cu autoritățile Statelor Unite în 1940, pentru a fi lăsați în pace.
Soarta schimbătoare a făcut ca membri ai Mafiei siciliene și americane să ajungă la Milano și Neapole; Neapole, condus de o Mafie locala mai puțin organizată, Camorra, a devenit un domeniu al Cosei Nostra, și a fost ales, de gangsterii americani, drept loc al primei rafinării de heroină din Italia.
În Sicilia, criminalii organizați au început să susțină mișcarea pro separatista sprijinită de interesele agrarienilor. Împreuna cu autoritățile, Mafia a participat la reprimarea tâlharilor, care făcuseră câteva incursiuni pe teritoriul său, în timpul asediului fascist. Întotdeauna conservatoare, ea l-a cruțat pe Salvatore Giuliano, un bandit Sicilian renumit, până în 1950, când acesta a îmbrățișat cauza comunistă și s-a angajat într-o mulțime de crime.
Mafia siciliana “americanizată” a atins un punct de vârf în anii 1950, odată cu introducerea drogurilor. În anul 1957, în America, în urma unor masuri de stăvilire a crimei organizate, șefii americani le-au încredințat celor sicilieni importul de heroină în America. Aceasta mișcare a avut la baza principii formulate de Lucky Luciano, Frank “Trei Degete” Coppola, aflate în centrul noii legături siciliano-americane, dar și cele ale protejatului sau Luciano Liggio, care și-a câștigat faima prin afacerile sale de pe piața neagră, din timpul războiului.
Cele 10 porunci ale Mafiei
Regulile Cosei Nostra în privința fidelității conjugale sunt foarte stricte.
- Nu comite adulter.
- Dacă ești înșelat “spală-ți rușinea cu sânge”, sau iți pierzi onoarea.
- Nu cere divorțul.
- Nu te căsători cu fiica cuiva despărțit sau divorțat.
- Nu face curte rudelor celor din poliție.
- Nu râvni la soția unui alt mafiot.
- Nu o vorbi de rău pe soția unui alt mafiot.
- Nu te deda la relații homosexuale.
- Nu te folosi de serviciile prostituatelor.
- Nu exploata prostituția.
Gangsterii care încalcă aceste porunci suportă pedepse corespunzătoare, incluzând chiar moartea.
Lupta de clan
Liggio, care a murit pe la jumătatea anilor 1990, a lansat clanul Corleone în topul comerțului cu heroină și în vârful ierarhiei stricte a Cosei Nostra prin încălcarea aproape în totalitate a codicelui de legi ale Mafiei. După ce a fost închis în anul 1974, el a fost umbrit în calitate de cap al Mafiei de către locotenenții sai, Toto Riina, numit și Fiara Sălbatica, și Bernardo “Tractorul” Provenzano. Războiul de clan al Mafiei de la începutul anilor 1980, a lăsat străzile orașului Palermo pline de sânge. Numele lui Riina a fost legat de circa 1.000 de crime. Nu toate îi priveau pe mafioți.
Ca răspuns la traficul de droguri care a condus acest măcel, s-a constituit un comitet parlamentar antimafie; răspunsul Mafiei a fost o campanie de teroare în care țintele au fost capii poliției și politicienii. Lista celor uciși a început în 1971 cu procurorul șef din Palermo, Pietro Scaglione, care a fost, după cum se spune, omorât de Liggio, Riina și Provenzano. Ca răspuns la uciderea în 1982, împreuna cu soția sa, a generalului Carlo Alberto dalla Chiesa, un carabiniere care reușise să învingă terorismul înainte de a fi trimis la Palermo ca prefect șef, guvernul a înaintat o lege, prin care urma să aibă acces la bunurile Mafiei – o lege propusa de Pio La Torre, un lider al Partidului Comunist regional Sicilian, care fusese împuscat cu 100 zile înaintea lui dalla Chiesa.
Dalla Chiesa începuse să facă săpaturi în cadrul uriașei industrii de construcții de pe insulă, o zona în care se puteau ușor investi bani proveniți din afacerile cu droguri și se presupune că a călcat greșit pe un teren cu mine: întrebarea “Celui de-al treilea nivel”, cu privire la cine din cercurile politice înalte ale țării protejează sau chiar dă ordine Mafiei. Cel mai mare turnător al Mafiei, Tommaso Buscetta, a susținut în anul 1993 ca Giulio Andreotti a ordonat uciderea lui Dalla Chiesa și a unui jurnalist, deoarece știau prea multe.
Salvo Lima a fost ucis și el de către Mafia. Lima, un fost primar al orașului Palermo, un membru al parlamentului (MP) și al celui european (Euro MP), la data morții sale era cel mai puternic creștin-democrat din Sicilia și reprezentantul în insulă a fracțiunii de partid conduse de Giulio Andreotti. Acesta a fost mai târziu acuzat de a fi mafiot. Uciderea sa a fost prima dintr-o nouă campanie de teroare, care a mai inclus asasinarea lui Falcone și a soției sale, victima a unei mașini capcana.
Prietenul și colegul lui Falcone, Paolo Borsellino, cu cinci gărzi de corp au fost uciși două luni mai târziu. Teroarea a continuat și în 1993 cu bombe în Milano și Roma, care au ucis trecători și au devastat biserici; o explozie la Galeriile Uffizi din Florența, care a distrus câteva capodopere minore. Se presupune că în spatele acestor campanii se afla nu doar Mafia, dar și figuri din lumea politică și industrială, nerăbdătoare să încheie un nou pact avantajos cu Cosa Nostra.
