În ciuda stângăciilor politicilor adoptate de diversele guverne care s-au succedat în România, politica monetară a țării noastre a fost unul dintre pilonii stabilității economice. Faptul că încă nu suntem parte a zonei euro ne-a conferit independență și ne-a permis să avem un control mai bun asupra propriilor politici monetare.
Politica monetară independentă a României a ajutat adesea să navigăm prin crizele economice, oferindu-ne flexibilitate în adaptarea măsurilor la nevoile interne. Banca Națională a României (BNR) a utilizat această flexibilitate pentru a ținti inflația și a menține stabilitatea prețurilor încă din anul 2005.
Spre deosebire de leul românesc, care urmează un regim de flotare controlată, moneda națională a Bulgariei a fost ancorată de euro la un curs de schimb fix, pregătindu-se pentru adoptarea monedei unice. Totuși, inflația ridicată din Bulgaria a dus la amânarea adoptării euro, nefiind îndeplinite toate criteriile necesare pentru a face acest pas în 2024. Limitarea spațiului de manevră în materie de politică monetară impusă de Banca Centrală Europeană este un alt factor semnificativ pentru Bulgaria.
România, pe de altă parte, nu și-a ancorat moneda națională de o altă monedă străină în perioada postdecembristă. Cu toate acestea, politicile economice au urmărit păstrarea unei stabilități în raport cu euro, având ca obiectiv final adoptarea monedei unice. Trecerea la euro implică îndeplinirea criteriilor de la Maastricht și aplicarea unei politici monetare unice sub responsabilitatea Băncii Centrale Europene.
În prezent, România nu îndeplinește criteriile necesare pentru adoptarea euro, în principal din cauza deficitului bugetar și a datoriei publice. Perioada post-pandemică a fost marcată de o creștere accelerată a prețurilor, România închizând anul 2023 cu o rată anuală medie a inflației de 10,4%. BNR vizează reducerea ratei inflației la nivelul optim de 2,5%.
Dacă România s-ar pregăti activ pentru aderarea la zona euro, flexibilitatea pe care o are în prezent în privința politicilor monetare ar fi mult diminuată. Adoptarea euro rămâne un deziderat pentru economia noastră, dar mai sunt câteva etape de parcurs până atunci. România trebuie să devină suficient de bogată și stabilă pentru a face față noilor provocări post-aderare și să poată renunța la avantajele unei politici monetare flexibile, esențială pentru stabilizare și țintirea inflației.
