Recent, OECD iLibrary a publicat un raport privind Diaspora Românească în țările OECD.
Acest raport oferă primul portret cuprinzător al diasporei românești în țările OECD, unde locuiesc aproape toți emigranții români. Raportul oferă o imagine detaliată și actuală a diasporei și a dinamicii sale.
Emigrarea Românească: De la restricții la liberalizare
Între 1950 și 1989, emigrarea din România a fost strict controlată. Vizele de ieșire făceau dificilă părăsirea țării, iar emigrarea era foarte redusă. Revoluția Română din 1989 a dus la ridicarea restricțiilor de emigrare și la o creștere a emigrației în anii ’90. Principalele țări de destinație erau Germania, Ungaria și Israel. Studenții și oamenii de afaceri au căutat, de asemenea, noi oportunități în străinătate. Spre sfârșitul anilor ’90, Statele Unite și Canada au devenit destinații importante pentru emigranții români, pe măsură ce ritmul emigrației din România a încetinit.
Schimbări semnificative după anul 2000
După anul 2000, modelul emigrației românești s-a schimbat semnificativ. Românii au avut acces tot mai mare la oportunități de mobilitate pe măsură ce România a căutat să se apropie de Uniunea Europeană. Aderarea României la Uniunea Europeană în 2007 a reprezentat un punct de cotitură. Deși unele restricții privind mobilitatea liberă au rămas în vigoare până în 2014, românii au migrat tot mai mult către alte țări ale UE, precum Italia, Spania, Germania și Regatul Unit. Emigrarea a devenit un fenomen social și economic major pentru România, a cărei populație a scăzut de la 22,4 milioane în 2000 la 19,5 milioane în 2018, emigrarea fiind responsabilă pentru peste 75% din această scădere.
Diaspora Românească: A cincea ca mărime în lume
În 2015/16, aproximativ 3,6 milioane de persoane născute în România trăiau în țările OECD, dintre care 54% erau femei. Între 2000/01 și 2015/16, numărul emigranților români a crescut cu 2,3 milioane, majoritatea creșterii având loc între 2005/06 și 2010/11. În 2015/16, 17% din totalul persoanelor născute în România trăiau în țările OECD. Deși România ocupa locul cinci în clasamentul populațiilor emigrante, avea cea mai mare rată de emigrare dintre primele zece țări de origine ale emigranților din țările OECD.
Distribuția geografică a diasporei
Aproximativ 90% din emigranții români din țările OECD trăiau în Europa, în principal în Italia. Italia, cu peste un milion de emigranți români, era țara gazdă principală, urmată de Germania (680 000) și Spania (573 000). Între 2000/01 și 2015/16, populația de origine română din Regatul Unit a crescut de 33 de ori, în timp ce numărul emigranților români din Italia și Spania a crescut de 13 ori și respectiv de zece ori.
Fluxuri de migrație în creștere
Fluxurile anuale de migrație legală din România către țările OECD au atins un vârf de 560 000 în 2007, dar au crescut de cinci ori de la aproximativ 88 000 în 2000 la 415 000 în 2016. România a ocupat locul al doilea între toate țările de origine în magnitudinea fluxurilor de imigrație către țările OECD în 2016. Vârful emigrației românești în 2007 a coincis cu aderarea României la Uniunea Europeană, deschizând accesul la mobilitatea liberă pentru cetățenii români.
Intenții de emigrare și integrare
Între 2009 și 2018, mai mult de un sfert (26%) dintre românii din România și-au exprimat dorința de a se stabili permanent în străinătate, dacă ar avea ocazia. Această proporție este una dintre cele mai mari din regiune. Intențiile de emigrare sunt deosebit de ridicate în rândul tinerilor: aproape jumătate dintre tinerii cu vârste între 15 și 24 de ani din România au declarat că intenționează să emigreze.
Acest portret detaliat al diasporei românești evidențiază dinamica complexă a emigrației și provocările întâmpinate de emigranți. Politicile eficiente de integrare și sprijinirea emigranților români pot contribui la maximizarea potențialului lor economic și social, atât în țările gazdă, cât și în România.
