Recent am participat la o discuție ad-hoc pe tema organizării de asociații în diaspora și unul din punctele de discuție a implicat motivul, sau mai bine zis motivele, pentru care românii fug de români în diaspora.
Rumegând pe marginea subiectului am identificat câteva motive deși poate sunt mai multe.
Teama
Multor dintre români le e teamă să se asocieze în vreun fel cu alți români din diaspora.
Cine a mai citit articole pe aici sau a citit Jurnal de Căpșunar știe despre ce vorbesc.
Au fost și încă sunt mult prea mulți români care profită de naivitatea celor proaspăt veniți ca să-i exploateze pe bani puțini.
Cunosc personal cazuri de indivizi care căutau forță de muncă în zonele sărace ale României, în sud mai ales, mergând pe principiul că oamenii care sunt săraci sunt și proști.
Îi ademeneau cu promisiuni de cazare, masă etc, le plăteau drumul și când ajungeau aici le ofereau cazare în ceva baracă insalubră, le dădeau să mănânce resturi și îi plăteau cu 500€ pe lună pentru minim 12 ore de muncă.
Într-un final indivizii respectivi au terminat-o prost, dar până să se ajungă acolo i-au traumatizat și exploatat pe mulți.
