După ce v-am povestit unul dintre motive hai să vi-l spun și pe al doilea pentru că sigur o să vă regăsiți unii dintre voi în situația asta.
Obligația
Atunci când ai un business în diaspora ca român, fie că oferi servicii, fie că vinzi produse, ai oarecum obligația nativă de a oferi prețuri mai mici pentru români.
Adeseori mă caută oameni ca să le fac chestii și vor implicit preț mai bun decât concurența.
Teoretic treaba asta nu e neapărat o problemă, practic însă nu vor să decid eu cât de mult discount le fac ci vor să decidă ei cât vor să te plătească pentru munca respectivă.
Tocmai din motivul ăsta am început să-mi selectez clienții la sânge.
Nu vreau să lucrez cu oricine și nu vreau să lucrez pentru oricine.
Așa că de fiecare dată când mi se cere să fac un deviz, o estimare de preț etc, încep prin a spune că nu vreau să fiu nici cel mai ieftin nici cel mai bun de pe piață.
Eu cuantific valoarea muncii pe care urmează să o fac și, dacă accept să fac vreun discount, indiferent cât de mic e acel discount, atunci și condițiile se schimbă. Clientul pierde prioritate în fața celor care acceptă fără discuție oferta propusă.
Iar, dacă aveți un business în diaspora vă recomand să faceți la fel.
Treaba asta o să vă scutească de multe dureri de cap pe termen lung pentru că o să vă elibereze de clienți care vă căpușează resursele pe bani puțini și o să vă permită să lucrați doar cu clienții care înțeleg la rândul lor care e diferența între caritate și business.
Ori, în cazul meu de altfel ăsta e unul dintre motivele care mă fac să urăsc asocierea de orice fel cu români. Pentru că sunt sătul de săraci cu pretenții.
