Prin intermediul activităților pe care le dezvolt, folosesc mediul on line pentru a promova, mai mult sau mai puțin, ceea ce scriu, ceea ce îmi doresc să ajungă la cât mai mulți oameni care, mai târziu, ar putea să continue ceea cea ce eu fac.
Aici, aceste rânduri nu au rolul de a scoate în evidență activitățile mele ci cu totul altceva. Așa cum Facebook are, drept utilizatori, persoane de toate vârstele, la fel, încet-încet, și celelalte platforme de socializare, Instagram, TikTok etc au acaparat utilizatori fără medie de vârstă. Sunt o femeie care se apropie de vârsta a doua și ca toți ceilalți, am încercat să mă adaptez vremurilor tehnologizate de astăzi fiind unul din utilizatorii fiecărei platforme.
Motivul pentru care scriu aceste rânduri este declinul femeii moderne (nu este o generalizare, să nu interpretați astfel) care nu își mai recunoaște poziția în societate și nu mai conștientizează că fiecare vârstă își are doza ei de decență. Pe toate platformele am găsit o promovare indirectă dar exagerată și, cumva, mascată, a prostituției feminine și masculine deopotrivă. Ceea ce m-a iritat a fost că multe femei care își fac publicitate serviciilor sexuale, au mai mult sau mai puțin vârsta mea.
Am avut și eu propria mea experiență în lumea virtuală, altfel aceste rânduri nu ar fi fost scrise. Foarte mulți ani din viața mea i-am petrecut în afara României, fiind unul din românii numiți Diasporă. Odată întoarsă acasă cu gândul de a rămâne definitiv, în doar un an și câteva luni mi-am dat seama că reintegrarea mea în haosul care domnește peste tot, în România, este foarte dificilă și că cel mai indicat pentru mine ar fi să mă reîntorc acolo unde îmi petrecusem jumătate din viață.
Așa am ajuns să caut iarăși casă și un loc de muncă într-una din țările europene și am început să fac asta și în mediul on line. Ca să nu fiu pusă în situația de a da explicații cunoscuților din țară care m-ar fi putut vedea în mediul on line căutând, întrebând sau cerând astfel de detalii, am deschis un cont cu un nume fals și mi-am văzut liniștită de treburi.
Într-o bună zi m-am trezit că primesc cereri de prietenie de la foarte mulți bărbați, cereri pe care, în mare parte, le-am refuzat. Însă am acceptat câteva. Bineînțeles că, imediat, fiecare bărbat în parte m-a salutat printr-un mesaj pe messenger.
Mi-a atras atenția unul, în special, pentru că scria oarecum corect și folosea semnele de punctuație, ceea ce nu se întâmplase și cu ceilalți care erau semianalfabeți. I-am răspuns individului la salut și schimbul de mesaje a continuat până când, curioasă, am mers pe profilul lui să vad cine-i cel care îmi atrăsese atenția mai mult decât ceilalți. Acolo m-a lovit peste privire fotografia lui de profil, fotografie în care avea în brațe un copil mic pe care îl privea în ochi.
Cred că acea imagine a fost în absolut cea mai frumoasă imagine pe care eu am văzut-o vreodată: un adult care își oglindește propria imagine în ochii unui copil. M-am topit pe loc! Cu siguranță sunt alte mii sau zeci de mii de imagini mai frumoase dar nu le-am văzut eu. Apoi discuția a evoluat repede, nu știu cum, dar când mi-a propus să ne întâlnim, am acceptat să ne vedem la o cafea fără să mă gândesc prea mult.
A venit, ne-am întâlnit. Când a coborât din mașină m-am emoționat atât de tare încât era să cad din picioare. Greu mi-am putut păstra echilibrul și nu m-am dus jos, de-a berbeleacul. Frumos cu draci, așa l-am văzut. Permanent aveam în ochi imaginea fotografiei de profil unde își privea în ochi copilul (aveam să aflu că fiul lui era ceva mai măricel acum, că îl avusese la puțin peste 40 de ani și că era separat de mama copilului), sau poate chiar imaginea aia îmi stimula subconștientul să îl vad atât de frumos.
La o ceașcă de cafea am vorbit continuu. Ca să nu vadă cât sunt de emoționată, am ales să vorbesc într-una, astfel îmi mascam emotivitatea cu riscul să par o amețită care nu știe când să tacă și când să vorbească. La un moment dat am ajuns să vorbim despre contul cu nume fals pe care l-am făcut pe Facebook și unde intrasem în contact amândoi.
Atunci am fost pusă în fața unei realități pe care singură nu aș fi reușit s-o văd sau s-o înțeleg. „Femeile, căsătorite sau nu, când vor să aibă o aventură, își fac astfel de conturi false pe rețelele de socializare și ies la agățat în mediul virtual” mi-a spus. Părea că exact asta făcusem și eu. A râs când am negat că a fost departe de mine acest gând.
Practic, fără să vreau, fără să știu, acceptând invitația de a ne întâlni, chiar așa făcusem. Nu am insistat să îl conving că ceea ce m-a adus în fața lui și a ceștii de cafea pe care o beam împreună nu avea legătură cu ce credea el. Părea că are experiență în astfel de întâlniri și aș fi pierdut timpul explicându-i altceva. Mi s-a pus un nod în gât și pe cât de mult vorbisem înainte, abia mai reușeam să spun ceva coerent. La un moment dat mi-a cerut „să mergem undeva”, adică să finalizăm întâlnirea, dar am refuzat politicos și așa ne-am despărțit.
De aici am început să fiu foarte atentă la ceea ce văd și găsesc pe rețelele de socializare și am constatat că nu a greșit foarte mult atunci când aproape a generalizat că femeile, când vor aventuri cu bărbați necunoscuți îi găsesc repede în mediul on line. Nu a greșit pentru că, din păcate, mediul on line este plin de ele, atât Facebook, cât și Instagram sau TikTok sunt, într-adevăr, pline de femei tinere sau mai puțin tinere care își promovează aspectul fizic și sexualitatea într-un mod grosolan, vulgar și fără niciun fel de prejudecăți.
Nu de puține ori am văzut diverse filmulețe cu femei, trecute de prima tinerețe, care își etalează goliciunea plină de riduri și fleici de-ți vine să vomiți. Dacă simt asta eu, ca femeie, ce-or simți bărbații? Sau poate că dacă nu ar exista cerere din partea bărbaților, nu ar fi nici ofertă din partea femeilor. În egală măsură sunt și bărbați care își vând imaginea și/sau sexualitatea. Nu este o regulă pe care o respectă doar femeile.
Tot ceea ce pot concluziona acum este că aceleași rețele de socializare pe care le folosesc adulții pentru a se promova astfel, le folosesc și copiii noștri. Cum o fi când nepotul își vede bunica despuiată invitând, fără minimul de bun simț, bărbații s-o caute sau s-o curteze, sau când vreun copil își găsește mama într-o rochie scurtă, mulată și decoltată, spunând în cel mai firesc mod că ei îi place să i-o sugă partenerului? Eu nu vreau să știu…
Ceva vreme-n urmă s-a pus problema includerii educației sexuale, ca materie, în școli. De râs, de plâns, cum o fi fost această inițiativă, cred că mai întâi ar trebui educați adulții. Ar trebui să le fie impusă o decență majoră nu doar pe rețele de socializare. Copiii au întotdeauna tendința de a copia adulții, mai puțin de a-i asculta.
Așa că… dacă vrem să avem copii bine educați, trebuie să ne asigurăm că noi suntem suficient de educați ca să știm să îi educăm și pe ei.
Doina Mustățea
